Institutul de cercetare-dezvoltare pentru apicultura

Albinele si rolul lor de polenizator

Autor: dr. ing. Eliza Căuia

Albinele melifere (A. mellifera L) sunt de o importanță majoră în polenizarea plantelor/culturilor entomofile, având un rol vital în menținerea biodiversității și echilibrului ecosistemelor, datorită adaptărilor specifice ce țin de biologia speciei și simbiozei dintre acestea și plante.

Cu toate acestea specia este întreținută și exploatată de om în special pentru obținerea produselor apicole și secundar pentru activități de polenizare dirijată.

Se estimează că valoarea totală a produselor apicole la nivel mondial reprezintă doar 2% din beneficiul economic obținut de la albinele melifere, diferența fiind rezultatul activității de polenizare, care ar conduce la creșterea producțiilor agricole, înmulțirea plantelor și menținerea biodiversității.

Albinele, prin modul lor de viaţă, sunt dependente de mediul natural (în special prin hrană și comportamentul reproductiv), omul având responsabilitatea de a-i asigura protecția și un management durabil, prin asigurarea unui mediu sănătos și minimizarea riscurilor asupra existenței și bunăstării speciei, asigurându-i eficiența economică în polenizare și producție.

Prin polenizarea speciilor de plante cultivate și spontane, albina meliferă contribuie la creșterea productivității culturilor agricole, dar și la conservarea, restabilirea și protecția biodiversității prin polenizarea florei spontane, fiind o verigă de bază în lanțul trofic al tuturor speciilor.

Albinele melifere, față de alte specii de albine (sociale sau solitare) sporesc eficiența polenizării ca urmare a unor particularități anatomice și biologice:

  • Hrănirea se face exclusiv pe bază de nectar şi polen; indirect, prin recoltarea hranei şi comportamentul de cules, se asigură polenizarea plantelor entomofile. Prin polenizare se înțelege acțiunea de transport a grăunciorului de polen (gamet masculin) de pe anterele florilor pe stigmatul pistilului aceleiași specii de plante, de pe aceași plantă sau de pe plante diferite (polenizare încrucișată) din aceeași specie, asigurând astfel premiza fecundării și reproducției plantelor.
  • Numărul de indivizi mare într-o familie de albine (20.000-60.000) asigură polenizarea unui număr foarte mare de plante;
  • Raza de zbor a albinei, de max 5 km, poate acoperi astfel o suprafață de 7850 ha;
  • Albinele au un comportament de fidelitate față de specia florală – însemnând faptul că o albină în timpul culesului vizitează o singură specie florală, asigurând astfel polenizarea încrucișată și evitând risipa de polen, albinele melifere schimbând specia florală doar în funcție de oferta de polen în natură. Eficiența sa este de asemenea asigurată și de numărul mare de flori vizitate la același zbor (50-100 flori, în funcție de specia florală, de distanța, de cantitatea nectarului etc).
  • Albinele melifere, putând fi gestionate de om, pot fi amplasate oriunde și după orice schemă de amplasare, asigurand astfel încărcătura optimă de familii de albine pe unitatea de suprafată pentru a asigura atât o polenizare optimă a culturilor cât și o valorificare optimă a resursei de hrană.
  • Prin anatomia și fiziologia sa, dar și prin comportamentul de orientare, comunicare și cules, albina meliferă reprezintă cea mai eficientă specie polenizatoare, dând posibilitatea omului de a dirija procesul de polenizare la culturile dorite.
  • La nivel mondial, 264 de specii de plante cultivate sunt dependente total sau parțial de polenizare, iar producția a 75% din culturile care asigură produse comercializate pe piața mondială depinde de polenizare. La unele culturi agricole (peste 90), albinele sporesc productia cu cel puțin 30% (de ex. bumbac, plante medicinale, culturi agricole ce produc fructe, legume, nuci, seminte, furaje pentru animale), iar aproximativ 10 % din culturile agricole entomofile depind în totalitate de polenizarea cu albine. Prin participarea și distribuția familiilor de albine la polenizarea culturilor agricole entomofile, albina asigură și polenizarea florei spontane din raza de zbor.
  • De menționat este faptul că într-un studiu efectuat în România (Cârnu, 1973) este faptul că peste 80% din speciile de plante existente sunt polenizate total sau parțial de insecte (polenizare entomofilă), iar dintre acestea, aproape 77% sunt polenizate doar de albinele melifere, restul de 23% fiind polenizate de bondari -7,5%, muște – 3,5, furnicile – 3,6%, cărăbuși – 3,5%, albine sălbatice 2,5 %, viespile 0,5%, alte insecte 2% (studiul realizat pe pomii fructiferi).
  • În Europa, Pe lângă albina meliferă cu populațiile sale geografice mai există și cca 1.000 de specii de albine semi-sociale și solitare.

Adauga comentariu.

Your email address will not be published. Required fields are marked *