Caractere vizate în taxonomie și selecție artificială



DIFICULTĂȚILE DE IDENTIFICARE, DE STUDIU ȘI SELECȚIE A CARACTERELOR PRECUM ȘI COSTURILE AFERENTE REPREZINTĂ UN ASPECT FOARTE IMPORTANT ÎN ACTIVITATEA DE ÎNCADRARE A RASELOR ȘI SELECȚIE.

Atât în studiile de taxonomie cât și în selecție se vor evalua de obicei mai multe caractere specifice rasei. În selecție, obiectivul acesteia trebuie să fie clar, constant şi stabil pe o perioadă lungă de timp, dar şi cât mai simplu, incluzând doar caracterele biologice şi economice esenţiale, de preferat caractere/trăsături cu o heritabilitate mare, care nu sunt costisitoare şi sunt corelate genetic pozitiv. Oricum, în atenţia amelioratorului sunt în general mai multe caractere, dar dacă acestea sunt corelate pozitiv numărul lor poate fi minimizat. Înainte de a stabili care este obiectivul recomandabil al ameliorării albinelor este necesar un inventar al caracterelor care sunt de obicei în atenţia crescătorilor/amelioratorilor.
Caractere vizate pentru conservare şi ameliorare în atenţia crescătorului. Luând în considerare specificitatea obiectivelor diferitelor programe de ameliorare (economice, comportamentale şi specifice rasei locale), dar şi noile provocări cu privire la adaptabilitate la boli şi la diferite condiţii de mediu, există mai multe caractere care pot fi incluse într-un protocol de evaluare/bonitare şi selecţie, ca de exemplu:
1.    Caractere morfologice specifice rasei. Cele mai utilizate pe plan naţional şi internaţional sunt: coloraţia abdomenului, lungimea trompei, indicele cubital, dislocarea discoidală, lungimea şi lăţimea aripii anterioare, lăţimea tergitului 3 şi 4, indicele tarsian, ca sa menţionăm doar câteva mai importante; în aceasta grupă, pe plan internaţional există şi măsurători care diferă ca metodică de lucru (imagistica pe aripi) şi care sunt utilizate pentru discriminarea raselor sau populaţiilor de albine, în conceptul general de conservare a populaţiilor de albine; alte metode utilizate din ce în ce mai mult pe plan internaţional şi care sunt mai precise în diferenţierea populaţiilor de albine, dar implică costuri mai mari şi laboratoare specializate, au la bază markerii genetici, aceste metode fiind în continuă dezvoltare. Deseori metodele sunt foarte diversificate si nu sunt aplicate uniform, conducând la comparații ineficiente între rase. Acest fapt a condus în ultimul timp la nevoia de a standardiza metodica si astfel în ultimii ani (2013) a fost descrisă metodologia de analiză, existentă la ora actuală, pe toate cele 3 categorii de studii – morfometrice clasice/ geometrice (aripa) şi genetice (ADN mitocondrial si nuclear). Ținând cont și de zonele de suprapunere naturală a arealelor de distribuție, fapt ce presupune o hibridare naturală (zone gri) între diversele rase geografice, o delimitare clară a raselor reprezintă în continuare o adevărată provocare, de aceea izolarea geografică și reproductivă la nivel de țară, unde se pot face politici de conservare și ameliorare în rasă curată, rămâne singura soluție viabilă pentru protecția populațiilor locale. Trebuie însă accentuat faptul că studiile la nivel comportamental, sunt necesare și foarte importante, care arată reala adaptare a albinelor la un anumit ecosistem și încadrarea într-o anumită populație geografică de tip rasă sau ecotip.  
2.    Caractere de comportament general. La nivel comportamental în procesul de ameliorare sunt vizate o serie de trăsături specifice ca de exemplu: organizarea cuibului, modul de căpăcire al mierii, blândeţea, comportamentul pe fagure, tendinţa de roire, blocarea cuibului cu miere în timpul culesului, activitatea de polenizare etc; în general, ameliorarea unor caractere de comportament este necesară şi asigură îmbunătăţirea lucrului în stupină pentru un management mai bun al stupinei.
3.    Caractere privind dezvoltarea familiei vizează aspecte legate de mărimea populaţiei unei familii de albine ştiut fiind faptul că de buna dezvoltare a acestora depinde depăşirea perioadei de iarnă şi valorificarea culesurilor. În această categorie următoarele caractere pot fi măsurate: viabilitatea puietului, rezistenţa la iernare, dezvoltarea în primăvară, puterea familiei de albine în anumite perioade (cantitate de albine, suprafață de puiet), longevitatea albinelor.
4.    Caractere productive (economice) vizează cel mai adesea ameliorarea producţiei de miere. Cu toate acestea în anumite zone pot fi vizate şi alte caractere economice cum ar fi producţia de polen sau cea de lăptişor de matcă etc; cel mai important obiectiv al selecţiei, producţia de miere este un caracter complex care depinde de mai mulţi factori. Astfel, în condiţii de cules, producţia efectivă de miere depinde de cantitatea de albină existentă şi de instinctul de acumulare. Cantitatea de albină este determinată de prolificitatea mătcilor, viabilitatea puietului şi durata de viață a albinelor, iar instinctul de acumulare (hărnicia albinelor) este caracterul determinat genetic pe care îl vizăm în selecție şi reprezintă practic producţia de miere/albină culegătoare. Practic, selecţia pentru acest caracter complex trebuie să se concretizeze prin obţinerea unor producţii maxime de miere în condiţiile de climă şi de cules date şi numai pe bază de resurse naturale.
5.    Caractere de rezistenţă la boli au în vedere fixarea în populaţie a unor trăsături naturale de comportament care conduc la diminuarea infestării/infecției cu agenţi patogeni şi practic a incidenţei unor boli specifice, în principal fiind vorba de loca americană şi europeană, puietul văros şi varrooza. Aceste comportamente au la baza identificarea şi eliminarea de către albine a puietului infestat/infectat (comportamentul igienic), diminuarea capacităţii reproductive a acarianului Varroa destructor (Supressed mite reproduction –SMR/VSH), deparazitarea şi autodeparazitarea, igiena cuibului (eliminarea resturilor de pe fundul stupului), toate conducând la scăderea nivelului de infestare/infecţie în familia de albine; cel mai utilizat test la ora actuală pe plan internaţional este testul comportamentului igienic care vizează atât loca americană şi europeană cât şi varrooza.
Evaluarea acestor caractere reprezintă un efort extraordinar de mare și care presupune costuri suplimentare, timp, pregătire de specialiate, în defavoarea activităților productive. Apicultorii care sunt implicați în munca de selecție vor include acele caractere minime prevăzute în programul de ameliorare pentru a satisfice nevoile legate de protecția rasei și de ameliorare a principalelor însușiri productive și comportamentale.
Selecția la albina meliferă este o activitate necesară, complexă, de lungă durată pentru rezultate vizibile, care ar necesita sprijin financiar din partea statului.